rss rss

Puterea verde din iarba de grâu

În timp ce în SUA sucul obţinut din iarba de grâu este pe cale să devină cea mai populară băutură dietetică, foarte mulţi  oameni încă nu sunt familiari cu proprietăţile tămăduitoare ale acestui suc natural. Secretul cheie al unui organism sănătos şi plin de vitalitate – sucul proaspăt din iarba de grâu este un izvor minunat de vitamine naturale, minerale, clorofilă, enzime şi cel mai important poate, de energie vitală!

 

 

 

 

 

 

În SUA, efectele benefice ale ierbii de grâu şi ale hranei vii (fructe şi legume proaspete) au fost lăudate în mod deosebit de către Dr. Arthur Robinson, Directorul Institutului de Ştiinţă şi Medicină din Oregon. În 1978, la Institutul Linus Pauling, Dr. Robinson a realizat un studiu de cercetare în care şoarecilor cu carcinom scuamos li s-au dat iarbă de grâu şi alimente vii. „Rezultatele au fost spectaculoase. Mâncărurile vii (în categoria cărora intră şi iarba de grâu) au scăzut incidenţa şi severitatea leziunilor canceroase cu aproximativ 75%. Aceste rezultate sunt mai bune decât ale oricărui alt program nutriţional încercat până acum.” Dr. Arthur Robinson

 

 

Cancerul şi leucemia vindecate cu clorofilă din iarbă de grâu

Deşi gândul de a mânca iarbă ni se pare ciudat, includerea clorofilei (a sucului obţinut din verdeţuri) în dieta noastră zilnică ar trebui să devină un obicei – nu doar pentru tratarea bolilor, ci şi pentru prevenirea lor! De exemplu, în cazul unor afecţiuni precum oboseală cronică, sinuzită, ulcer sau boli mai grave precum cancerul şi leucemia – clorofila din iarba de grâu extrasă din muguri de iarbă de 7 zile face adevărate miracole, acolo unde alte terapii sau medicamente eşuează.

 

Rezervor de energie vitală

Sucul verde al ierburilor a fost utilizat şi apreciat pentru proprietăţile sale benefice încă din cele mai vechi timpuri. Oamenii foloseau iarba de grâu ca remediu pentru foarte multe boli, ba chiar şi pentru vindecarea mai rapidă a rănilor (tăieturi, lovituri, etc.). Multe din bolile de care suferim astăzi sunt cauzate de lipsa de vitalitate a alimentelor cu care ne hrănim. Sucurile cu care ne „hidratăm” sau pe care le bem pur şi simplu de plăcere sunt pline de zahăr, alcool, e-uri sau stimulanţi care conferă energie pentru scurt timp (ele în realitate consumând resursele organismului). Spre deosebire de acestea, clorofila obţinută din diferite ierburi şi mai ales cea din iarba de grâu este plină de energie vitală, de aceea ea încarcă la maxim corpul cu vitalitate şi vigoare. Chiar dacă nu vei deveni ahtiat după gustul sucului din iarba de grâu, cu siguranţă vei dori în fiecare zi să simţi starea de voioşie şi energie pe care ţi-o conferă această băutură naturală.

 

La ce bun să ai obiective măreţe dacă nu ai energie să le transformi în realitate?

Viaţa solicită multă energie (fizică, psihică), indiferent că trăim la ţară sau la oraş. O alimentaţie deficitară şi artificială nu doar că secătuieşte organismul de vitalitate, dar conduce în mod sigur la boală şi epuizare totală, adică moarte… Oboseala cronică nu este o stare naturală a corpului şi nici a psihicului nostru. O forţă vitală puternică se reflectă pe toate planurile fiinţei umane, la fel cum sărăcirea organismului de resurse afectează şi funcţionarea organelor şi mintea şi sufletul nostru.

 

Iarba de grâu – cea mai puternică medicaţie

Unul dintre lucrurile pe care îl vei remarca imediat ce începi o cură cu clorofilă din iarbă de grâu şi alimente vii este acela că vei avea mai puţină nevoie de somn şi te vei trezi foarte fresh şi odihnit. Pentru vindecarea bolilor, mulţi cercetători apreciază că iarba de grâu este cea mai puternică şi sigură medicaţie care există. Nu doar pentru că atacă şi elimină bacteriile, ci şi pentru că are extraordinara capacitate de a întări întregul organism prin stimularea sistemului imunitar.

 

Din cauza multor factori de poluare care se resimt puternic în marile oraşe, un fenomen tot mai răspândit care a fost deja semnalat de către comunitatea medicală este aşa numita depresie citadină. Pe lângă factorii de poluare se adaugă bineînţeles stresul şi ritmul nebunesc de viaţă, rupt aproape complet de natură. Sucul din iarba de grâu reprezintă cu certitudine un antidot la depresia şi angoasa provocată de marile oraşe şi de condiţiile tot mai dificile de trai.

 

În urmă cu 50 de milioane de ani, îngerul nostru păzitor, iarba, a sosit pe planeta noastră – pentru a face posibilă viaţa şi a pregăti Pământul pentru rasa umană. Edmond Bordeaux Szekely

 

Urmează şi alte articole despre iarba de grâu

 

Echipa VIDIA

 

Licenţa Creative Commons

Puterea verde din iarba de grâu de VIDIA este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire 3.0 Ne-adaptată .

Posted in Actualitate, Sanatate | Tagged , , , , , | 2 Comentarii

Heloterapia – Terapia prin râs

Conform unor cercetări ştiinţifice recente, râsul fortifică sistemul imunitar, fereşte organismul de viruşi şi bacterii, alină suferinţa şi ajută la vindecarea multor boli. Cea mai nouă ramură a medicinii  – psihoneuroimunologia – spune aşa: „Evită tristeţea şi depresia, căci acestea pot fi o breşă prin care viruşii şi bacteriile pătrund, îmbulzindu-se.”

 

 

 

Râsul este o terapie holistică

Atunci când râdem întreaga noastră fiinţă resimte beneficiile acestei stări. Deci, efectele pozitive ale heloterapiei (helos , gr. = râs) se reflectă atât pe plan mental, emoţional, cât şi somatic.

 

Societatea în care trăim azi ne învaţă (sau ne condiţionează) să luăm viaţa în serios, să fim mereu gata de luptă (premiza „cine nu dă din coate, nu-şi face loc” ( înţeleasă la un mod grosier). Tehnica râsului ne oferă o altă perspectivă asupra lumii şi ne ajută să privim problemele cu ochi mai optimişti. Statistic, s-a confirmat faptul că persoanele încordate, serioase care nu râd mai niciodată sunt mai predispuse la boli (inclusiv boli psihice), decât cele care aleg să trateze viaţa cu umor şi relaxare.

 

Râsul, fie el creat şi în mod voluntar prin exerciţii, generează stări de spirit care menţin corpul sănătos şi chiar ajută la recupererea organismului în urma, aproape, tuturor bolilor.  Cel mai bine este ca heloterapia să se practice în grup, pentru că râsul este contagios. Dacă nu aşa, putem opta pentru 10-15 minute pe zi de glume, bancuri, filmuleţe hazlii, imagini haioase, discuţii cu o persoană ce are simţul umorului, ş.a.m.d. Important este să nu treacă nicio zi fără să râdem sincer, din toată inima!

 

Beneficiile heloterapiei

În timp ce râsul contractă toţi muşchii feţei, el relaxează restul musculaturii. Au loc contracţii benefice la nivelul diafragmei, o mai bună ventilare respiratorie, accelerarea ritmului cardiac, producerea sucului gastric la nivelul organelor digestive şi a salivei. La rândul lor, aceste efecte au implicaţii benefice pentru întreaga fiinţă.  La nivelul creierului, atunci când râdem este stimulată secreţia neurohormonilor (endorfinele), substanţe asemănătoare morfinei, care printre altele, atenuează senzaţia de durere. În plus, aceşti hormoni ai fericirii întăresc sistemul imunitar, efect despre care vorbeam chiar la începutul articolului.

 

La nivel mental, râsul ne face să vedem lucrurile în roz, diminuează proporţiile problemelor, elimină anxietatea şi depresia, ajutându-ne astfel să fim mai receptivi la nou şi la schimbări pozitive.

 

Secretul fericirii

Filozofiile orientale acordă simţului umorului o importanţă mare.  Pentru orientali, a fi capabil să răspunzi problemelor vieţii cu umor reprezintă cheia libertăţii şi a fericirii. Din perspectiva lor, un om care nu râde este asemenea unui copac fără flori şi cine ia viaţa prea în serios va pierde.

 

A avea simţul umorului înseamnă a menţine un tonus plăcut şi este un semn de maturizare, nu o lipsă de responsabilizare aşa cum încă se crede. Desigur, există o diferenţă enormă între a avea un umor sarcastic, ironic sau a lua în derâdere pe cineva şi un umor de bun gust care destinde atmosfera.

 

Râsul este medicamentul cel mai natural, cu efecte rapide, nu are contraindicaţii, nu costă nimic şi este ecologic! Câteva minute de heloterapie în fiecare zi şi organismul ne va mulţumi mult timp de acum înainte…

 

http://www.youtube.com/watch?v=UjXi6X-moxE

 

Pentru porţia ta zilnică de râs cu poftă…

 

CIOBOTARU Anca

 

Licenţa Creative Commons
Heloterapia – Terapia prin râs de VIDIA este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire 3.0 Ne-adaptată .

Posted in Actualitate, Dezvoltare personala, Sanatate | Tagged , , , , , | Lasa un comentariu

Formula sănătăţii perfecte – Dieta Alcalină

Nenumăratele nume ale bolilor nu contează cu adevărat. Ceea ce contează de fapt, este că toate au aceeaşi cauză esenţială: prea multe deşeuri acide în organism! Din păcate, deşeurile care nu sunt eliminate când ar trebui sunt reabsorbite din colon în ficat şi puse din nou în circulaţia din corp. Ele sunt depuse mai apoi în ţesuturi. Iar aceste reziduuri din ţesuturi sunt cele care determină boala sau sănătatea!

 

 

 

 

 

Alcalin sau acid

Există anumite minerale în alimente care, după ce sunt metabolizate, varsă reziduuri alcaline sau acide în urină. Unele dintre aceste minerale sunt acid-întăritoare. Asta înseamnă că în corp ele leagă toxinele acide şi lasă reziduurile formatoare de alcalinitate în salivă şi în urină. Mineralele acid-întăritoare sau formatoare de alcalinitate sunt: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier şi mangan. Alimentele sau alte substanţe ingerate care le conţin pe acestea produc de obicei reziduuri alcaline. Astfel, aceste alimente sunt numite formatoare de alcalinitate. Alte minerale sunt alcalin-întăritoare. Asta înseamnă că leagă rezervele minerale alcaline şi lasă reziduurile formatoare de aciditate în salivă şi urină. Mineralele alcalin-întăritoare sau formatoare de aciditate sunt: fosfor, sulf, clor, iod, brom, fluor, cupru şi silicon. Alimentele sau alte substanţe care le conţin pe acestea produc de obicei reziduuri acide.

 

Oricare ar fi o substanţă alcalină sau acidă, ea este determinată de pH (potenţial hidrogenii sau concentraţia de ioni de hidrogen), care măsoară numărul de ioni de hidroxil (-OH) care sunt negativi şi formatori de alcalinitate spre deosebire de cantitatea de ioni de hidrogen (H+) care sunt pozitivi şi formatori de aciditate.

 

Valoarea sănătoasă a pH-ului

Suntem fiinţe vibrante. Cu cât e mai puternică vibraţia interioară, cu atât suntem mai sănătoşi! Amplitudinea electricităţii corpului se modifică proporţional cu cantitatea de chimicale formatoare de alcalinitate sau de aciditate prezente intern într-un moment anume.

 

Marea rezervă alcalină este contul bancar al corpului. Corpul o poate folosi oricând pentru a elibera elemente alcaline cu scopul de a neutraliza acidul. Biochimic, rezerva alcalină se comportă ca un amortizor pentru a menţine un echilibru corespunzător în sânge. Sângele funcţionează în parametri stricţi (pH de la 7,35 la 7,45) şi boala rezultă imediat dacă aceştia sunt dezechilibraţi. Corpul va face tot ce îi stă în putere să menţină aceste limite.

 

Regula de aur a sănătăţii – 80/20%

Pentru a vă reîmprospăta şi susţine rezerva alcalină, urmaţi regula 80/20 – care înseamnă să mâncaţi 80% alimente formatoare de alcalinitate şi 20% formatoare de aciditate. O listă completă şi explicită a tuturor alimentelor alcaline şi acide găsiţi în cartea Dr. Theodore A. Baroody – Formula sănătăţii perfecte, Dieta Alcalină.

 

Cercetările, experimentele clinice şi cunoştinţele marilor nutriţionişti au confirmat acest raport ideal 80/20%. De fapt, profesionişti renumiţi de acum mult timp, precum Hipocrate, foloseau acest raport pentru a vindeca practic orice boală cunoscută. Când recomandările de dietă a lui Hipocrate au fost calculate prin metode biochimice actuale, a apărut acelaşi procentaj – 80/20%. Pentru a realiza asta, mâncaţi într-o zi 8 din 10 alimente din lista celor formatoare de alcalinitate.

 

Fragmente extrase din cartea Formula sănătăţii perfecte – Dieta alcalină, publicată la editura VIDIA

 

Echipa VIDIA

 

Licenţa Creative Commons
Formula sănătăţii perfecte – Dieta Alcalină de VIDA este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire 3.0 Ne-adaptată .

Posted in Actualitate, Sanatate | Tagged , , , , , , , , , , , | Lasa un comentariu

Medicina homeopatică: mult mai mult decât plante (2)

homeopatie, remedii homeopate, plante, Am vorbit în articolul anterior despre cum a apărut medicina homeopatică şi care sunt principiile care stau la baza eficienţei sale. În articolul de faţă ne-am propus să explicăm mai bine cum acţionează remediile homeopatice asupra pacienţilor. Pentru a înţelege aceasta, trebuie să reexaminăm ce reprezintă boala din punct de vedere energetic.

 

 

 

Hahnemann (părintele homeopatiei, un medic german de excepţie) a gândit că remediile homeopatice funcţionează prin crearea unei boli artificiale (similară celei pe care dorea s-o trateze) în cadrul organismului pentru a stimula mecanismul natural de apărare.

 

Homeopatia acţionează la nivel energetic

O extrapolare pur fizică a acestei tehnici se află la baza procesului de imunizare, prin care urme ale unui virus sau ale unei componente virale acţionează în aşa fel încât să-l protejeze pe un individ împotriva unei anume boli. În loc să cauzeze o reacţie celulară ca în cazul imunizării, remediile homeopatice acţionează inducând un tip vibratoriu de boală. Cum acţionează acest tip vibratoriu în aşa fel încât să permită trecerea unei persoane suferinde de la o boală la starea de sănătate? Pentru a înţelege raţiunea ce stă la baza acestui mod energetic de terapie, trebuie să examinăm conceptele de boală şi sănătate în virtutea principiilor descrise în legătură cu structura energetică a corpului uman.

 

Bolile încep în corpul subtil

Corpul fizic este asociat cu matricea energetică holografică cunoscută sub numele de corp eteric. Această matrice energetică încorporează datele structurale care codifică informaţiile despre morfologia şi funcţionarea organismului. Învelişul nostru energetic este o structură de creştere care direcţionează procesele celulare de la un nivel energetic superior. Schimbările din corpul eteric preced manifestările bolii în corpul fizic. O structurare anormală în corpul eteric conduce în cele din urmă la schimbări perturbatoare la nivelul celular al corpului fizic. De aceea, bolile fizice încep la nivel eteric, înainte ca schimbările celulare fizice să fi început măcar. Când dispare rezistenţa în faţa infecţiilor şi a cancerului, acest lucru se datorează parţial unei slăbiri sau deteriorări a sistemului la nivel eteric şi alte niveluri superioare.

 

Plantele au propria identitate energetică

Hahnemann a considerat că remediile homeopate produc o boală similară celei de care corpul încearcă să scape. El a încercat să asocieze în mod empiric simptomele produse de un remediu cu cele ale bolii pe care încerca să o trateze. Este oare posibil ca, atunci când unui individ sănătos i se dă un remediu homeopatic, simptomele manifestate de acesta să fie cauzate de faptul că s-a acţionat asupra câmpului său energetic în sensul de a fi fost făcut să vibreze la aceeaşi frecvenţă cu cea a substanţei (plantei) folosite pentru prepararea remediului?  În virtutea acestei raţiuni, fiecare specie de plantă ar trebui să-şi aibă propria identitate energetică. Această identitate energetică poate fi complexă, formată dintr-o multitudine de frecvenţe variate. Diferite părţi ale plantei, cum ar fi scoarţa unui copac, pot avea diferite semnături energetice în raport cu altele, rădăcinile, frunzele sau florile.

 

Există tratament pentru ORICE boală

Atunci când planta se prepară homeopatic, proprietăţile medicamentului fizic care a fost realizat folosind planta sunt eliminate, rămânând calităţile energetic-subtile care sunt absorbite de apă pentru a fi predominante (apa având proprietăţi energetice subtile deosebite şi chiar capacitate de memorare energetică). Ceea ce se poate să fi făcut Hahnemann de fapt este de a fi potrivit în mod empiric frecvenţa extrasului din plantă cu frecvenţa bolii. El a făcut aceasta potrivind simptomele fizice şi emoţionale ale bolii pacientului cu simptomele cunoscute produse de remedii.

Din punct de vedere homeopatic cu privire la frecvenţă, în natură există tratamente pentru TOATE bolile noastre…!

 

Fragmente extrase din cartea Medicina vibraţională scrisă de Richard Gerber

 

Echipa VIDIA

Posted in Actualitate, Sanatate, Spiritualitate | Tagged , , , , , , , , | 4 Comentarii

Medicina homeopatică: mult mai mult decât plante (1)

Descoperirea şi dezvoltarea medicinei homeopatice este atribuită lui Samuel Hahnemann (1755-1843), un strălucit medic german. Din cauza deziluziei pe care i-a produs-o medicina vremurilor în care a trăit, el a dezvoltat un sistem de tratament bazat pe exclusivitate pe principiul cui pe cui se scoate. Acest principiu a fost descoperit în scrieri timpurii din medicina greacă şi apărea menţionat în cărţile de medicină tradiţională germană. Noul său sistem de vindecare s-a bazat pe o descoperire făcută în legătură cu efectele avute de scoarţa de cichona (chinină) asupra malariei.

 

Legea Lucrurilor Similare

În vremea când Hahnemann practica medicina, chinina era tratamentul la modă pentru malarie. Unul dintre primele simptome ale malariei era febra intermitentă. Hahnemann a experimentat asupra lui însuşi, consumând mai multe doze de chinină vreme de câteva zile. Spre surprinderea sa, chinina i-a provocat toate simptomele corespunzând febrei intermitente specifice malariei. Cu alte cuvinte, tratamentul pentru malarie a reprodus simptomele acesteia asupra unui individ sănătos. Această descoperire l-a determinat să cerceteze diferite texte din literatura medicală a vremii pentru informaţii privitoare la principiul cui pe cui se scoate. Mai târziu, el a conceptualizat acest principiu în ceea ce el a denumit Legea Lucrurilor Similare.

 

Puterile vindecătoare ale naturii

Hahnemann a considerat că chinina reuşea să vindece malaria pentru că ea crea o boală artificială în organism, similară malariei, care punea în funcţiune mecanismele de apărare ale corpului. Aceste mecanisme de apărare erau activate de un principiu cunoscut în şcoala hipocratică de medicină cu numele de Vis Medicatrix Naturae (puterile vindecătoare ale naturii). Dacă chinina vindeca în virtutea principiului cui pe cui se scoate (tratarea bolilor cu medicamente care reproduc simptomele acelor boli), atunci alte medicamente ar putea fi folosite în acelaşi mod din clipa în care s-a determinat modul în care acţionează asupra unei persoane sănătoase.

 

Remedii diluate cu efecte puternice

Hahnemann a tratat multe boli cu mare succes folosind principiul cui pe cui se scoate. În timpul cercetărilor sale medicale, el a mai făcut o descoperire. După ce a descoperit diluarea remediilor oferite pacienţilor, Hahnemann a fost surprins să afle că, cu cât era mai mare gradul de diluare, cu atât era mai eficientă medicaţia!! Procesul diluării repetate părea să facă medicamentele mai puternice. Hahnemann a numit această tehnică fortificare. El a folosit soluţii foarte diluate din substanţe homeopatice în care punea tablete de lactoză, ce astfel puteau fi ingerate de pacienţi. Atât de diluate erau remediile homeopatice încât în multe dintre leacurile date nu exista nici măcar o moleculă din planta iniţială! Observaţia făcută de Hahnemann că o concentraţie mai mică are o eficacitate mai mare ar contrazice cu siguranţă multe dintre principiile existente în farmacologie cu privire la efectele strâns legate între ele.

 

Legătura corpului energetic subtil cu corpul fizic

Este posibil ca o substanţă a cărei concentraţie nu poate fi detectată să aibă efecte asupra corpului fizic? Homeopaţii cred că microdozele interacţionează cu sistemul energetic subtil al omului care este în întregime relaţionat cu structura celulară fizică. Pentru înţelegerea mecanismelor energetice în virtutea cărora funcţionează homeopatia, va fi mai uşor să înţelegem cum acţionează şi alte medicamente subtile sau vibratorii

 

Fragmente extrase din cartea Medicina Vibraţională – Richard Gerber

 

Echipa VIDIA

Posted in Actualitate, Sanatate, Spiritualitate | Tagged , , , , , , | Lasa un comentariu